IGNIFUGARE
INFORMATII GENERALE
Ignifugarea este procedeul de imbunatatire a comportarii la foc a materialelor combustibile. Ignifugarea nu exclude aprinderea si arderea materialului, ci ii confera acestuia o comportare la foc imbunatatita pe o anumita perioada de timp sau posibilitatea de a nu arde atunci cand se indeparteaza sursa de caldura.
Impreuna cu alte echipamente cum ar fi instalatiile de semnalizare, instalatiile de stins incendii si mijloacele de prima interventie, ignifugarea asigura protectia corespunzatoare a obiectivelor impotriva incendiilor.
Ignifugarea este una din cerintele privind securitatea la incendiu pentru imbunatatirea gradului de rezistenta la foc a unei constructii, prin localizarea un incendiu in focarul initial, prin limitarea aprinderii si arderii in continuare a materialelor de constructii sau prin prelungirea fazei de ardere lenta, impiedicand afectarea structurii de rezistenta a constructiei.
AVANTAJELE IGNIFUGARII
Ignifugarea corect executata:
– poate limita un incendiu la focarul initial
– reduce costurile unei constructii limitand alte masuri de protectie antiincendiu foarte scumpe
– costuri reduse la incheierea politelor de asigurare
– substanta ignifuga functioneaza si ca tratament insecto-fungicid impotriva daunatorilor lemnului
– asigura confort psihic al beneficiarului.
TERMOSPUMARE
GENERALITATI
Constructiile, in functie de destinatie, dimensiuni, numar de persoane ce se pot gasi la un moment dat in interior, trebuie sa reziste in cazul unui eventual incendiu suficient timp pentru a permite evacuarea persoanelor si a personalului de interventie.
Cu cat riscul este mai mare, cu atat timpul in care cladirea rezista trebuie sa fie mai mare. Materialele din care sunt realizate constructiile pot rezista efectelor termice ale incendiului, fiecare in parte un anume interval de timp, dar, in numeroase cazuri acest interval este insuficient.
Prelungirea acestui interval se poate asigura prin doua cai de protejare – protectia activa (prin montarea de instalatii de stingere automate sau cu actionare manuala) si protectia pasiva (prin masuri constructive de intarziere a cedarii structurii de rezistenta). Cele doua variante de protectie nu se exclud, ci se completeaza.
COMPORTAREA LA FOC A ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII
Atat la structurile din otel, cat si la cele din beton armat capacitatea portanta a structurii descreste odata cu incalzirea otelului – fie a elementului portant, fie a armaturii betonului – la limita si structura va ceda atunci cand otelul atinge o temperatura critica. Cresterea temperaturii este proportionala cu cantitatea de caldura absorbita pe unitatea de masa de structura. Cu cat raportul dintre aria si volumul elementelor de structura este mai mare, cu atat viteza de crestere a temperaturii va fi mai mare si, in consecinta, masurile de protectie pasiva vor trebui sa fie mai importante.
=============
PREVEDERI LEGALE
– Legea nr.307/2006 – privind apararea impotriva incendiilor.
– Legea nr. 10/1995 – privind calitatea in constructii.
– C58/1996 – Norme tehnice pentru ignifugarea materialelor si produselor combustibile din lemn si textile utilizate in constructii.
– C56/1985 – Normativ pentru verificare a calitatii si receptia lucrarilor de constructii si instalatii aferente.
– S.R. 652/1998 – Determinarea eficacitatii ignifugarii
– Normativ P118 – 99 de siguranta la foc a constructiilor
– STAS 10166/1 – 1977 – Protectii contra coroziunii a constructiilor de otel. Pregatirea mecanica a suprafetelor (ISO 8501 – 1).